History Riff

There are at least 3 bands with this name:

1. An Argentinian Hard Rock/Heavy Metal Band.

2. A Romanian Rock Band;

3. An R&B/new jack swing group of the early 90's.

1.By the end of the 70s Pappo was in Europe, and there he learned about Heavy Metal, a musical genre still in formation.

When he returned to Argentina he decided to play that type of music, but since it wouldn't fit in his solo career (Pappo's Blues), he formed a new band. Cohen, Pappo's Blues' drummer didn't fit with this new style, so he was replaced by Michel Peyronel. Boff Serafine was added as a second guitarrist, and Juan Carlos García Haymes as the lead singer. Vitico continued playing bass from Pappo's Blues to Riff.

On November 14, 1980, Pappo's Blues separation was announced at Sala Uno, together with the lineup of Riff, so the last performance of one band marked the first one of the latter. It was a total success, but to the audience, a singer like Haymes didn't fit with the band; Pappo was the carismatic figure of the band, wether it's Pappo's Blus or a new band. The audience preferred his voice since they were more familiar with it.

With Pappo as the lead singer, the band's first LP, Ruedas De Metal was released in 1981. This record featured some of the first videoclips in Argentina.

On July 9 of the same year they performed at Obras together with Plus. In that same performance there were chairs installed at the center field, which were mostly destroyed by the audience. The band was so successful that in that same year their next album was released, Macadam 3... 2... 1... 0, also premiered at Obras (this time without the chairs). The band gave spectacular live performances, with the paraphernalia of any international band, way above the local band average.

Their next performance at Obras, previous to the release of Contenidos, had violent incidents. By the end of 1982 they participated in B.A.Rock, a festival that included other national rock bands, which was famous for a violent fight between the band V8 (which was present due to Pappo's mediation) and the public attending to the festival.

In the beginning of 1983 Danny Peyronel (Michel's brother) joined the band as a keyboard player and occasional singer, and they recorded at Obras their live album Riff En Acción; this performance was also interrupted because of incidents. Violence was a recurrent problem in Heavy Metal performances back then, due to the country's situation, but Riff got the worst part for being the most notorious band.

Trying to reverse that situarion they performed at Ferrocarril Oeste stadium under the slogan "Riff termina el año sin cadenas" (Riff closes the year without chains). But instead of calming the audience, it became even more violent, and the incidents were so serious that the band had no other choice but to break up.

Pappo started other projects, with "Pappo en concierto" (1984), next to Boff, Enrique Avellaneda and Juan "Locomotora" Espósito. Vitico and Michel became solo artists, and Danny Peyronell joined the spanish band Banzai, but when they separated he joined his brother Michel in the band Tarzen.

The complete history + discography in: http://es.wikipedia.org/wiki/Riff_(banda)

2.Riff (fostă Sonic) este o formaţie românească din Sibiu de muzică hard rock şi blues rock, cu o activitate de patru decenii, fondată în anul 1970 de liderul Florin Grigoraş.

Grupul a fost înfiinţat în 1970 la Sibiu de către Florin Grigoraş şi în primii ani de activitate s-a numit Sonic. Sub acest nume au fost efectuate primele înregistrări la Radio şi primele apariţii la TVR în cadrul emisiunilor Club T. Componenţa iniţială Sonic era: Florin Grigoraş – chitară bas şi voce, Gabriel Tudor – chitară, Radu Voicu – baterie şi Ninei Popşa – solist vocal. Din anul 1980 membrii grupului decid schimbarea numelui în titulatura actuală Riff, deoarece direcţia muzicală a trupei începe să se îndrepte din ce în ce mai mult către hard rock. Începe o perioadă de lungi turnee în ţară, ajungându-se astăzi la peste 3000 de concerte.

În toţi aceşti ani formaţia a participat la numeroase festivaluri şi gale, obţinând multe premii sau susţinând recitaluri: Gala Pop, Rock & Folk – Craiova, Constelaţii Rock – Râmnicu Vâlcea, Trofeul TOP ’86 – Bucureşti, Festivalul Rock – Buzău, Galele Rock de la Costineşti, Rock ’92 Bucureşti, S.O.S. Castelul Hunedoara, Rock um Knuedler Luxemburg, Sommerfest Nürnberg şi multe altele.

De asemenea, în anii ’80, formaţia a efectuat numeroase înregistrări audio în studiourile centrale de Radio Bucureşti, piese apreciate de public: “Ochii tăi”, “Când sunt cu tine”, “Ploaia”, “Aurora”, “Cercul vieţii”, “Generaţia nouă”, “Povestea lor”, “În loc de bun rămas” şi altele. Tot în anii '80, Riff susţine mai multe turnee naţionale împreună cu celebrul grup rock Semnal M din Cluj-Napoca.

Riff debutează discografic abia în anul 1989, la 19 ani de la debutul ca formaţie, cu discul de vinil “Primii paşi”. Albumul conţine 8 piese şi este editat de Electrecord. Discul trebuia să includă şi piesa “Povestea lor”, dar acest cântec a fost interzis de cenzura comunistă din epocă, deoarece primul vers conţinea un presupus mesaj subversiv. Componenţa trupei care se regăseşte pe acest prim material discografic este: Florin Grigoraş – bas şi voce, Gabriel Orban – solist vocal, Lucian Fabro – baterie, Mircea Bunea şi Marius Dobra – chitare. Maestru de sunet este regretatul Theodor Negrescu, cel care şi-a adus contribuţia la înregistrarea celor mai importante albume rock româneşti apărute în anii ’70 şi ’80.

În 1990, formaţia lansează, tot la Electrecord, caseta audio “Riff”, care conţine 14 piese, dintre care primele 8 sunt reluate de pe “Primii paşi”. Solist vocal la piesele noi este Toni Neamţu, iar la chitare evoluează Gabriel Nacu, Adi Corlaciu, Emil Ignat. Tot în 1990, apare primul videoclip al formaţiei, la piesa “Zori de zi”, al cărei nume şi text sunt inspirate de speranţele legate de noua societate democratică din România post-revoluţionară. Videoclipul este realizat de TVR, fiind regizat de Anghel Mora (folkistul Mihai Diaconescu).

Începând cu 1992, trupa îşi lansează materialele discografice sub egida propriei case de discuri, RIFF Show-Service. “Joc perfid” este unul dintre cele mai cunoscute albume Riff şi al treilea din istoria grupului. Discul este înregistrat în aprilie 1992 la studiourile lui Adrian Ordean – Migas Real Compact, în componenţa următoare: Florin Grigoraş – bas şi chitară, Cristi Pivniceru – solist vocal, Ilie “Manole” Vlad – chitară, Ciprian Oancea – clape, Viorel “Pincky” Lăcătuş – tobe.

Cristi Pivniceru părăseşte formaţia şi este înlocuit cu solistul vocal Adrian Igrişan din Arad. Riff participă la festivalul internaţional “Rock '92” de la Arenele Romane din Bucureşti, alături de toate marile nume din rock-ul românesc, Ian Gillan şi Uriah Heep (11 septembrie 1992).

În 1994, apare albumul “Doi străini”, cu Adrian Igrişan la voce. Discul include 12 piese între care şi “Plouă la Woodstock”, cântec prin care Florin Grigoraş aduce un omagiu muzicii şi festivalului de la Woodstock, care i-au influenţat întreaga carieră artistică. În anul 1995, Adi Igrişan părăseşte formaţia Riff şi se alătură grupului rock timişorean Cargo, pentru a-l suplini pe solistul vocal Ovidiu Ioncu “Kempes”, care suferise un grav accident de motocicletă. Din 2003, Adrian Igrişan devine solistul principal al grupului Cargo, după plecarea lui “Kempes” în Australia.

În 1995 este cooptată Mihaela Grigoraş (claviaturi şi voce adiţională), soţia lui Florin Grigoraş şi singura prezenţă feminină din trupă. Urmează noi albume: “Acul de siguranţă” (1997) şi “1998 Riff” (1998), al doilea fiind şi primul material discografic lansat pe suport CD. Toboşar este Sorin Scorvelciu, iar partitura vocală este preluată de liderul şi compozitorul Florin Grigoraş.

După o pauză discografică de trei ani, trupa revine în 2001 cu “Riff 2001”, lansat după împlinirea a 30 de ani de activitate. Discul conţine 6 piese mai vechi din repertoriul Riff, reorchestrate şi interpretate în noua componenţă, cu Florin Demea la chitară solo (cooptat în grup în 1999) şi cu “Pincky” Lăcătuş, revenit la tobe.

În 2003, este editat discul “Să nu-mi furi visul”, album multimedia ce conţine: două piese noi – “Eşti femeie şi-mi...”, “Nu-mi pasă de tine”, şase piese mai vechi reochestrate şi două videoclipuri – “În loc de bun rămas” şi “Regele şoselei”. Componenţa grupului este: Florin Grigoraş – solist vocal şi bas, Florin Demea – chitară solo, Mihaela Grigoraş – claviaturi şi voce, Lucian Fabro – tobe (reîntors la Riff, după ce activase în formaţie între anii 1975–1990).

În 2005 apare un “best of” intitulat “Pantofii lustruiţi 1.”, cu 12 piese. Piesele sunt înregistrări originale de pe albumele “Primii paşi”, “Joc perfid”, “Doi străini” şi “Acul de siguranţă”, dar şi câteva înregistrări din anii ’80, needitate până atunci pe nici un disc oficial.

Al zecelea album semnat Riff, “Ambuscada”, apare în 2008 şi este promovat printr-un turneu naţional. După o perioadă în care Florin Grigoraş a interpretat singur părţile vocale, în 2009 este cooptat solistul Cosmin Cruţiu. Riff cântă în deschiderea concertelor susţinute la Bucureşti de Chris Norman (Sala Polivalentă, 15 noiembrie 2009) şi Ten Years After (Sala Palatului, 22 februarie 2010). Sunt remasterizate şi editate pe suport CD albumele “Primii paşi”, “Joc perfid” şi “Doi străini”.

Riff este cea mai longevivă formaţie românească după Phoenix. Cei 40 de ani de activitate sunt marcaţi în 2010, printr-un turneu naţional intitulat “Nerostitele cuvinte – Riff 40th Anniversary Tour”.

Grupul rămâne consecvent stilului hard rock cu nuanţe de blues şi de asemenea rămâne un “grup de concert”. Plăcerea de a cânta pe scenă este aceeaşi, formaţia participă anual la numeroase festivaluri şi concerte în ţară. De-a lungul celor 40 de ani de activitate în trupă au cântat mulţi muzicieni valoroşi: vocaliştii Gabriel Orban, Cristi Pivniceru şi Adrian Igrişan, chitariştii Mircea Bunea, Dan Alex Sîrbu (ulterior la Iris), Ilie “Manole” Vlad (ulterior la Antract), Gabriel Nacu (Harap Alb, Voltaj, Roşu şi Negru), Adrian Ordean (Roşu şi Negru, Compact B, Schimbul 3, Axa Project). Melodiile şi textele scrise de Florin Grigoraş reflectă maturitatea artistică şi profesionalismul unui grup ce a depăşit curentele modelor trecătoare şi se bucură de succes la publicul din mai multe categorii de vârstă.

Creative Commons By-SA License